%3Ciframe%20width%3D%22480%22%20height%3D%22270%22%20src%3D%22%2F%2Fwww.youtube.com%2Fembed%2FXTH5j7wilgc%3Ffeature%3Doembed%22%20frameborder%3D%220%22%20allow%3D%22accelerometer%3B%20autoplay%3B%20encrypted-media%3B%20gyroscope%3B%20picture-in-picture%22%20allowfullscreen%3E%3C%2Fiframe%3E
>>6977
Din nou trebuie să trăiesc, din nou trebuie să trăiesc
Dar mi se rupe, sunt în pat ca în sicriu (răpus)
Din nou trebuie să trăiesc, din nou trebuie să trăiesc
Dar mi se rupe, dragă, nu pot să mă scol (nicicum)
Din nou trebuie să trăiesc, din nou trebuie să trăiesc
Dar mi se rupe, sunt în pat ca în sicriu (răpus)
Din nou trebuie să trăiesc, din nou trebuie să trăiesc
Dar mi se rupe, dragă, nu pot să mă scol (nicicum)
Viața mea e o paralizie de somn infinită
Nu vreau să mă fut, nu vreau să iubesc
Un dildo al deznădejdii îmi stă în cur
Îmi învârt conștiința, caut butonul „off”
Un pachet de vin ieftin, o să privesc prin fereastră
Nourii o fut în urma soarelui ca niște slugi
Primăvara va căca un buchet de verdeață și căcat
Iar în metrii mei pătrați înverzește numai apa
La ce bun să ies, viața e o plictiseală futută
Stressuri și nervi și maidanezii ce-s gata
Să-mi rupă pantalonii pentru o bucată de ceva, le-aș permite să mă crape
Dar din nou trebuie să trăiesc și mi-e somn de mor
Și nu-i nevoie să mă treziți, mi-e greață de la adevăr
N-o să-mi împingeți zen-budismul vostru futut ca pe niște absorbante
Nu-i nevoie să mă treziți, aș dormi așa o veșnicie
Dar sunt încuiat în același vagon cu machete din carton
Par a fi oameni, limbricii de fier
Se târăsc prin mațul metroului, nu cred să-i deranjeze căcatul
La stații oamenii, ca gândacii, sunt ocupați de un lucru comun
Iar pe mine mă doare așa de tare în pulă de asta, mi-a scăpat stația încă demult
Mă vor împinge afară la terminus, sau mă vor arunca pe șine?
Mă vor spăla și-mi vor face cruce ori mă vor scăpa în pământ așa cum sunt?
În ceruri va fi oare petrecere ori veșnicie de dormit?
Nu prea mă interesează, pentru că mâine poate să se întâmple
Din nou trebuie să trăiesc, din nou trebuie să trăiesc
Dar mi se rupe, sunt în pat ca în sicriu (răpus)
Din nou trebuie să trăiesc, din nou trebuie să trăiesc
Dar mi se rupe, dragă, nu pot să mă scol (nicicum)
Din nou trebuie să trăiesc, din nou trebuie să trăiesc
Dar mi se rupe, sunt în pat ca în sicriu (răpus)
Din nou trebuie să trăiesc, din nou trebuie să trăiesc
Dar mi se rupe, dragă, nu pot să mă scol (nicicum)
Dragă, odată vei vrea de la mine un avort
Iar viermii vor face din noi o grădină din oase
Necroza de la șezut mi-e mai dragă decât ghebul de cămilă
Mă ierți, nu văd motiv să-mi părăsesc patul
Lasă furnica să târâie prin pădure un cadavru proaspăt
Foiască mușuroiul vostru de dimineața până dimineața
Am început să trăiesc ca un trântor, pentru că să mă înec în cotidian, ca gâza în supă,
Nu e jocul meu, pur și simplu nu-i al meu
Toți mergem în nicăieri, pe șosea din nicăieri
Doar că eu fumez în spate, iar tu faci pe prostul la volan
Și în principul suntem toți același căcat, suntem toți același căcat
Doar că eu admir peisajul, iar tu te-ai stins gonind rubla
Și e drumul din punctul A, e drumul spre punctul B
Doar că nu-i niciun punct A, n-a fost niciodată un punct B
Vei înțelege asta atunci când ți se va termina benzina
Fără niciun impuls se clătina
Acest scrânciob în vid, scrânciob în vid
Nu poți face minimize la jocul tău, dar ești liber să apeși „exit”
Asudă degetul pe trăgaci, degetul meu pe trăgaci
N-am când să apăs, căci îmi trebuie din nou să trăiesc
Din nou trebuie să trăiesc, din nou trebuie să trăiesc
Dar mi se rupe, sunt în pat ca în sicriu (răpus)
Din nou trebuie să trăiesc, din nou trebuie să trăiesc
Dar mi se rupe, dragă, nu pot să mă scol (nicicum)
Din nou trebuie să trăiesc, din nou trebuie să trăiesc
Dar mi se rupe, sunt în pat ca în sicriu (răpus)
Din nou trebuie să trăiesc, din nou trebuie să trăiesc
Dar mi se rupe, dragă, nu pot să mă scol (nicicum)